Yagil Levy este un distins profesor de sociologie, iar domeniul său de expertiză – subiectul predilect al celor nouă cărţi ale sale şi ale sutelor de analize publicate în presa de profil – este relaţia Societate-Armată.
Întrebat de +972 (revistă online de stânga din Tel-Aviv, prefixul telefonic international al Israelului. dar şi al Gazei şi Cisiordaniei) care ar putea fi rezultatul eşecului Armatei de a-şi îndeplini obiectivul declarat de a elimina Hamas, prof. Levy a răspuns: „Consider că fenomenul pe care l-am numit se va intensifica. Vedem deja soldaţi sfidând Armata şi valorile ei declarate, la o scară fără precedent. Videoclipurile de la moscheea din Jenin (acel video din decembrie anul trecut, în care soldaţi israelieni recitau rugăciuni şi cântece de Hanuka la microfonul unui lăcaş de cult islamic, situat în nordul Cisiordaniei, n.m.)… O astfel de sfidare a soldaţilor a existat înainte la o scară mult mai mică (…). Evaluarea mea este că, pe măsură ce decalajul dintre obiectivele războiului şi costul îndeplinirii acestora creşte, adică atunci când soldaţii vor simţi că şi-au investit timpul şi şi-au riscat viaţa, a lor şi a prietenilor lor, şi totul a dispărut, chiar dacă, [potrivit unor alegaţii venite dinspre extrema dreaptă] lumea şi stânga (partidele de opoziţie, n.m.) au înjunghiat naţiunea pe la spate, aceste discuţii vor fi amplificate semnificativ. Armata nici măcar nu încearcă să impună disciplină în această chestiune. Singurul fenomen care a deranjat Armata în ultima vreme şi asupra căruia nu a onţinut controlul sunt jafurile. Mult mai răspândite decât ştim. Într-o discuţie recentă la care am participat, o veterană de stânga a povestit că a auzit de la nepotul ei că prietenii lui au jefuit un magazin alimentar. El a participat, dar s-a bucurat de roade (…). Prioritatea [Armatei] în acest moment este menţinerea trupelor cu un spirit de luptă ridicat, să nu se ocupe de disciplină şi, cu siguranţă, să nu aibă de-a face cu criticii din dreapta. Herzi Halevi (şeful Statului Major, n.m.) a înţeles foarte bine acest cost, după ce i-a sancţionat pe soldaţii implicaţi în incidentul de la moscheea din Jenin. Un ofiţer, şef cu educaţia, a emis un ordin de zi împotriva jafurilor. Este patetic. Un ofiţer şef cu educaţia este o figură care poate vorbi despre valori, nu este o figură de comandă. Interzicerea jafurilor este, în primul rând, o chestiune de disciplină militară. Faptul că se vorbeşte despre şi nu despre este expresia foarte clară a clemenţei. Valorile pot fi dezbătute, ordinele nu”.
Fireşte că toate îşi au izvorul în atacul barbar al Hamas din 7 octombrie, despre care prof. Yagil Levy constată: „Povestea zilei de 7 octombrie este o poveste a unui eşec grotesc. Nu am fi ajuns aici acum, dacă Israelul ar fi întreprins câteva acţiuni minore – câte un batalion unde trebuie, puţin mai multă vigilenţă, echipament care să fi fost verificat ceva mai mult. Este rezonabil să presupunem că Hamas nu se aştepta să aibă atât de mult succes, dar, în cele din urmă, palestinienii au fost cei care au dezechilibrat sistemul israelian”.
Referindu-se la premierul şi comandantul Armatei, Benjamin Netanyahu, Levy apreciază (nu e nici primul, nici singurul) că „nu există o strategie politică de ieşire şi nici o viziune politică, care sunt abecedarul oricărui război”.