COMENTARIU Lelia Munteanu: Aiurelile preşedintelui Trump adâncesc confuzia strategică

După decizia Parlamentului irakian de a solicita trupelor străine să părăsească Irakul, cu referire expresă la cele americane (decizie votată duminică, într-o sesiune extraordinară, la cererea premierului), ieri comandamentul militar american a adresat ministrului Apărării de la Bagdad o scrisoare semnată de generalul generalul de brigadă William H. Seely III, prin care informează asupra retragerii militare: „Vă respectăm decizia suverană de a ordona plecarea noastră”. La scurtă vreme, Secretarul Apărării, Mark Esper, şi şeful Statului Major, generalul Mark Milley, nu pridideau să conteste valabilitatea documentului, cu cele mai penibile argumente: „A fost o greşeală făcută cu bună credinţă” (Milley); „Nu ştiu ce e cu acea scrisoare… Încercăm să aflăm de unde vine şi ce este. Dar nu s-a luat nici o decizie de a părăsi Irakul. Punct” (Esper).

Se prea poate ca scrisoarea comandamentului militar american din Irak să aibă legătură cu decizia luată ieri la Consiliul Nord-Atlantic – reunit de urgenţă – de a suspenda temporar misiunea de instruire a trupelor irakiene (ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, a anunţat astăzi că a întreprins toate măsurile pentru întreruperea misiunii celor 14 militari români).

Tot ieri, la sfârşitul zilei, Pentagonul a fost obligat să infirme declaraţia aberantă a şefului Casei Albe, care ameninţase că vă ataca situri culturale iraniene – demers asimilat crimelor de război.

Se confirmă ceea ce se bănuia de la bun început: Trump a avizat asasinarea generalului Suleimani dintr-un impuls de grandomanie. Iar aberaţiile pe care le debitează constant nu fac decât să augmenteze confuzia strategică.

Altminteri, dacă pe moment Statele Unite n-ar da satisfacţie Iranului (graba retragerii nu are nici o noimă, birocraţia irakiană n-ar fi implementat decizia Parlamentului mai devreme de o jumătate de an), are perfectă dreptate Steven Cook, în editorialul său din Foreign Policy: „Irakienii doresc plecarea Statelor Unite. E greu să-i învinovăţeşti. Americanii au intrat în ţara lor, au permis aproape 17 ani de haos, iar acum ameninţă cu un război prin procură în care vor avea de suferi. (…). Iranienii au câştigat deja această bătălie. Şi, cu cât mai devreme vor digera acest lucru factorii de decizie, cu atât mai bine”.