Tot mai des, în Israel, oamenii compară iminenta prăbuşire a democraţiei cu prăbuşirea celui de-Al Treilea Templu.
Poate şi pentru că mâine e Tisha B’Av (A Noua Zi a Lunii Av), o zi de doliu naţional, în amintirea Templelor prăbuşite, al lui Solomon şi al lui Herod, în amintirea celorlalte catastrofe care s-au întâmplat în luna Av (care a început, conform calendarului iudaic, pe 19 iulie).
Până când Al Treilea Templu va coborî din cer, cum s-a profeţit, israelienii şi-au reconstruit patria – „singura democraţie din Orientul Mijlociu”.
Ieri, presa îşi drapase în doliu prima pagină, lansând la unison, cu litere de-o şchioapă, acelaşi strigăt: „Yom shahor ledemocratia israelit” – Zi neagră pentru democraţia israeliană.
Cum se poate ca o coaliţie politică – cea mai dură extremă dreaptă pe care a cunoscut-o ţara în 75 de ani de existenţă – să încerce să ia ostatec un popor? Păcatul originar al Statului e faptul că n-are o Constituţie. A venit momentul ca sacrificiul oamenilor din stradă să merite şi asta.
Câtă vreme străzile arată ca o revărsare de torente, Templul Demcraţiei e viu şi nu poate fi doborât.