Aseară, premierul Netanyahu vorbise o oră cu preşedintele Biden. O convorbire telefonică “foarte prietenoasă şi caldă” (Bibi). Au rememorat “legătura personală de lungă durată dintre ei”. Au trecut în revistă provocările din regiune (“ameninţarea iraniană”), au discutat despre întărirea relaţiilor bilaterale, despre covid.
(Am remarcat cu plăcută surprindere că, în cele mai recente speechuri, preşedintele Statelor Unite a citat – cu sau fără ştiinţă – din Talmud).
Dimineaţă, Regele Bibi era fericit că a fost primul lider din Orientul Mijlociu sunat din Biroul Oval după 20 ianuarie. Dar pe cine să fi sunat mai întâi Joseph Robinette Biden? Pe Bashar al-Assad?
În anul Războiului de Yom Kippur (1973), proaspătul senator de Delaware, Joe Biden, a făcut prima vizită peste hotare la Ierusalim, unde s-a întâlnit cu septuagenarul prim ministru al Israelului, Golda Meir. Sudând ţigările, bătrâna doamnă i-a livrat puştiului din faţa sa una dintre zicerile sale strălucite, o frază pe care acesta, fără îndoială, o va ţine minte chiar şi după ce va uita tot: “Avem o armă secretă în conflictul nostru cu arabii – vezi tu, noi n-avem unde să plecăm”.