COMENTARIU Lelia Munteanu: Când va fi linişte şi pace între Iordan şi Mediterana

Cu puţine şi irelevante excepţii, toţi actorii statali, fie cei care interpretează roluri principale, fie cei care stau încă în culise şi privesc spre răbzoiul branduit deja ca Israel-Hamas, oferă aceeaşi soluţie de pace: două state.

Cei care nu doresc asta sunt tocmai protagoniştii: Israel şi Hamas. Din motive diferite, şi unul şi celălalt resping soluţia. Israel, măcar pentru că nu va ceda în veci Ierusalimul de Est, parte din Capitala sa „unică şi indivizibilă”, dar mai nou şi pentru că premierul Netanyahu a promis, după masacrul din 7 octombrie: „Vom transforma Gaza într-o insulă pustie”. Dacă ofensiva mai durează, s-ar putea să se trezească ţinându-se de cuvânt. Cât despre Hamas, şi aici lucrurile sunt fără echivoc: doreşte să şteargă Israelul „de la râu (Iordan, n.m.) la mare (Mediterana, n.m.)”, de pe faţa pământului pe care îl ocupă acum (cuprinzând inclusiv Gaza şi Cisiordania), conform articolului 2 din statutul după care se conduce.

În concluzie, Israelul nu doreşte un stat palestinian, după cum Hamas nu mai doreşte un stat Israel. Soluţia a două state, repet, sună a vrăjeală proastă din partea unora care cunosc bine aceste realităţi.

M-am tot întrebat – de la masacrele din 7 octombrie (amintindu-mi de o groază de altele dinspre partea palestiniană în ultimii zeci de ani), privind acum la bombardamentele cumplite asupra Gazei – dacă va fi vreodată linişte între râu şi mare. N-am decât un răspuns: atunci când viaţa unui palestinian va conta cât viaţa unui israelian.