COMENTARIU Lelia Munteanu: Cărţile directorului Wutz

Era atât de sărac, încât nu se îndura să îşi cumpere o carte, de teamă că îşi va aduce familia în sapă de lemn. Mergea, deci, prin librării… (Nu e bine, librăriile urmau să se înfiinţeze cu vreo două secole mai târziu).

Se ducea pe la negustorii de cărţi şi îşi nota scrupulos titlurile care îi atrăgeau atenţia. Odată întors acasă, se punea pe scris. Şi-a alcătuit o impresionantă bibliotecă, din cărţi pe care le-a reinventat pornind de la titlu.

Pentru că a venit momentul să îmi fixez un scop în viaţă, chiar asta mă gândesc să fac: să urmez exemplul directorului Wutz şi să îmi creez propria bibliotecă.