Nu-s prea multe lucruri de care să ai cu adevărat nevoie-n viaţă. Le număr şi nu-mi ies mai mult de trei. Dar dacă n-ai o cheie de paişpe eşti mâncat. Ce-i o cheie de paişpe? E aia cu care rezolvi orice şi pe oricine, cu care închizi – deschizi, opreşti să nu mai curgă, desfaci când s-a-nţepenit, cu care te scoţi la nevoie. Băgăm exemple la greu, până mâine dimineaţă.
Să zicem că te-ai îndrăgostit ca prostu. Cum se-ntâmplă-n cazuri de-astea, persoana nu te bagă-n seamă tocmai pe tine. Ce faci? Ai la îndemână frazele-cheie de paişpe: am sentimentul acut că te-am mai văzut undeva, într-o viaţă anterioară (atenţie, dacă a absolvit liceul la Mall sau la Bamboo, taie cu viaţa anterioară, c-o arunci în depresie). Ar mai fi şi aia cu ochii (că ce frumoşi, că cât de adânci, că ce mari, că ce maro). Merg unse şi alea cu inteligenţa, de parcă ar sta vreunu-n limbă după inteligenţă. Invers dacă vrei să te cam slăbească cu inteligenţa/ ochii/ viaţa anterioară, le scoţi din trusă pe-alea cu nu te merit, eşti prea bună pentru mine sau (deşurubată numai pe jumate) rămânem prieteni.
Eşti politician. Te simţi bine până când vin alegerile. Când vin, apuci cheia de paişpe. Te înşurubezi bine pe picioare, strângi la piept trei-patru dosare, le umpli cu un top de hârtie de la librăria din colţ, scrii pe coperţi „Realizări” şi-i iei la învârtit: mi-a îndeplinit toate promisiunile, cu unele neîmpliniri datorate Opoziţiei care m-a boicotat sistematic. (Dă-i cu Opoziţia, chiar dac-ai fost în Opoziţie, lumea nu-i atentă la detalii). Plasată bine, vii apoi cu aia grea: oamenii trebuie să ştie, electoratul a fost minţit. (L-ai minţit şi tu? Nu-ţi fă griji. Uită repede şi te confundă întotdeauna.) În fine, fără să-ţi tremure mâna, desfaci că s-a-nţepenit: mă cheamă aşa şi pe dincolo, votaţi-mă, dacă vreţi s-aveţi – ce-ţi trece atunci prin minte: pace-n suflet, linişte-n case, pensii majorate (neaparat pensii, dintr-una trăiesc mai mulţi votanţi). Evident, nu uiţi să spui că în viitorul mandat vei strânge şurubul!
Există şi oameni-cheie de paişpe. Ştiu absolut tot, vorbesc fără să clipească despre orice. Secretul lor: nu se tem de banal. Să luăm câteva situaţii. Secţiunea comentatori de sport: balonul e rotund (o bagă şi la rugby, ce contează), meciul se joacă până-n ultimul minut (merge şi la tenis), şi-au dorit mai mult victoria (ăilalţi îşi doriseră mai mult înfrângerea). Secţiunea comentatori economici: tranziţia prelungită face ineficientă orice prognoză, deficitul de cont curent se menţine în parametri deja cunoscuţi, pe termen lung inflaţia este de aşteptat să crească sensibil. Secţiunea comentatori politici: nu întâmplător, aşa cum am mai spus-o, şi dacă n-am spus-o o repet, se-ntâmplă exact ce am anticipat în emisiunea trecută.
Cheia de paişpe te însoţeşte şi te ajută până la capăt. O mierleşte ăla de vrei să-i iei locul. Zici: este de neînlocuit. Dă ortu popii unu de 104 ani: ne-a părăsit prea devreme. Se duce cel mai mare nenorocit pe care-l cunoşti: ne priveşte de-acolo, de sus.
Cheia de paişpe se dă din mână-n mână. Să nu crezi că, atunci când o să dai colţul, nu se va găsi cineva să zică măcar: a murit o speranţă.