Zori de Zi, Freamăt, Ghiaur, Boier Bibi, Rival, Firman, Dor Pribeag, Scârbă Mică, Scârbă Mare, Nuntaş, Murmur, S.O.S., Leţcaie, Soare Răsare, Maur, Satrap, Naiba, Glumeţ, Albatros, Foişor.
Am înşirat, cum îmi vin la potoul minţii, numele unor cai pur-sânge, care înainte vreme alergau în Hipodromul Băneasa (pe locul unde astăzi tronează clădirea-strigoi a Casei Presei şi acareturile Romexpo).
Hipodromul Băneasa – cu pistă de iarbă şi turnanta pe stânga, despre care povestesc cărţile unui pasionat, Alexandru Grigorescu.
Roibi, murgi, rotaţi. Iepe cu stea, iepe cu felinar.
Cum să explic? Deosebirea dintre un cal de rasă şi un cal de stănoagă, un cal (rămas) de căruţă, e ca de la Ionel Brătianu la Nicolae Ciucă.
(Anii trecuţi, la noi, un pur-sânge se vindea cu puţin mai mult ca un Chihuahua).
Am împuşcat toţi caii în padocul memoriei noastre.
Din vizuina în care stau, li se mai aude sforăitul. Iar prin preajmă bântuie fantoma cătrănită a unui jocheu – crăcănat şi cocoşat, ca lipit de gâtul unui fost cal – jucând în mâna dreaptă cravaşa.