COMENTARIU Lelia Munteanu: Denia Prohodului

Nu mai pot privi televizorul. Mi-e teamă că şi el se uită la mine, cu căutătura gălbuie (de breakingnews) a crocodilului din mangrove.

E Vinerea Mare şi diseară ne va răsuna în urechi Denia Prohodului pe care am cântat-o anul trecut. Troparele vor ajunge la noi, ca nişte păsări uluite, ghiftuite de atâta ciugulit lacăte de biserici: „Primăvară dulce, Fiul meu preadulce, frumuseţea unde Ţi-ai ascuns”…

Vom trece pe sub masă, acolo unde L-au pitit pe Dumnezeu.

Vom înconjura de trei ori propria noastră viaţă, până când o să fim încredinţaţi că am înţeles câte ceva.