COMENTARIU Lelia Munteanu: Despre ce discută neuronii din creierul lui Harari

Harari: O să dau două exemple – unul important şi mai modest. Când am scris , interesul meu principal a fost în ce urmează după umanism şi liberalism. Am crezut că liberalismul şi umanismul sunt cele mai bune poveşti care i-au izbutit vreodată omenirii. Acum trebuie să trecem dincolo, din cauza revoluţiilor tehnologice ale secolului 21, care pun sub semnul întrebării cele mai profunde idei şi ipoteze ale umanismului şi liberalismului. Însă, în ultimii cinci ani, m-am retras din aceea frontieră, din pricina evoluţiilor politice care au loc în mare parte din lume. În schimb, m-am suprins luptând cu aceste acţiuni de ariergardă, ca să conving oamenii de umanism şi liberalism, când ceea ce cu adevărat să fac e să văd ce urmează”.

Ce urmează?

Harari: „Nu sunt sigur. N-am reuşit să trec cu mult dincolo de ceea ce era . Am explorat modul în care revoluţia informaţională dezintegrează individul uman, temelia umanismului şi liberalismului. Din câte am putut vedea, noua fundaţie devine fluxul de date din lume, până acolo încât chiar şi înţelegerea a ceea ce este un organism, a ceea ce este o fiinţă umană – nu mai e că o fiinţă umană este acest sine magic, care e autonom, şi are liber arbitru, şi ia decizii despre lume. Nu, o fiinţă umană, ca toate celelalte, e doar un sistem de procesare a informaţiilor, în flux continuu. Nu are valori ferme. Care sunt implicaţiile în termeni politici? În termeni sociali? Nu sunt sigur. Asta e ce aş dori să explorez”.

Reacții după oprirea ajutorului SUA pentru Ucraina: Trump a deschis larg ușa pentru Putin

12:16

Grindeanu, despre descinderile din portul Constanța: Acest Eldorado s-a terminat. Vinovații vor zbura

12:12

Care era exemplul mai puţin însemnat?

Harari: „Mica frontieră. Citesc această carte privind noile teorii despre transgenderi şi non-binari şi aşa mai departe. Cartea pe care am citit-o mai înainte era despre creştinismul timpuriu. M-a frapat cât de asemănătoare sunt aceste lucruri. O mare parte din dezbaterea despre gen, acum, într-un fel ciudat, e ca şi cum acei primi creştini dezbăteau natura lui Christos şi Treimea. Practic, ei se întrebau dacă Christos a fost o persoană nonbinară. Este Christos divin sau uman sau ambele, divino-uman, sau nici divin, nici uman? Rezonează cu multe dintre dezbaterile pe care le avem acum despre natura oamenilor şi a persoanei. Putem fi ambele? Putem fi doar una? Iar dacă nu gândeşti ca mine eşti un eretic. Vreau să spun că pentru primii creştini campionii au fost martirii şi călugării asceţi – îl aveţi pe tipul ăsta stând pe un stâlp ani de zile (Simeon Stâlpnicul, n.m.). Ei explorau limitele corpului uman cu ceea ce le era la disponibil. Acum aveţi, cu problema genului, mai multe întrebări despre ce putem face cu corpul: îl putem schimba aşa sau altfel. Există diferenţe uriaşe între aceste lucruri, dar neuronii din creierul meu au început să aibă această conversaţie despre creştinismul timpuriu şi dezbaterile actuale de gen”.