COMENTARIU Lelia Munteanu: Din inima pădurii iese securea

Sunt câteva cărţi pe care le răsfoiesc uneori în minte. Între ele, memoriile lui Elie Wiesel din Sighetu Marmaţiei.

Închid ochii şi în bezna minţii mele se aprinde câte o pagină. 

„Toate fluviile curg în mare” (vol.I), „… şi marea nu se umple” (vol. II). Amândouă titlurile întregesc un verset din Eclesiast..  

„Se spune că, în India, Buddha le-a promis maimuţelor că, dacă se poartă frumos, vor deveni oameni. De aceea, în fiecare seară speră şi în fiecare dimineaţă plâng. Legenda nu spune mai mult, dar poate că noi o putem prelungi: maimuţele se poartă frumos şi se trezesc oameni. Iar de acum înainte plâng mereu şi stârnesc plânsul, singura lor speranţă fiind violenţa.

Războiul face parte din moştenirea „culturală” a oamenilor. Constatare jalnică, dar nimeni nu a găsit încă mijlocul de a-l elimina. Orice război începe nu pe câmpul de bătălie, ci în inima şi în spiritul oamenilor. O spune Talmudul: din inima pădurii iese securea…”.