COMENTARIU Lelia MUNTEANU – Dincolo de brizanţi

Dacă n-aţi fi nişte ageamii de uscat, nişte vântură-ţărmuri, aţi înţelege această cugetare marinărească: „Nimeni n-are habar de ce-i în stare, până nu-i nevoit să afle”.

Vânaţi, deci, liniştiţi în continuare languste la lumina torţei.   
Himera mea, ca un om la apă, se zbate să supravieţuiască. Cobor velele, fac volta în vânt să ajung la ea. Nu ştie să înoate.

Ziua în care te-am lăsat în spatele brizanţilor se umflă ca o barcă de salvare. 

Lasconi: Rusia a ajuns să îl susţină pe faţă şi oficial pe Călin Georgescu

17:53

Bursele europene se prăbușesc după taxele vamale impuse de Donald Trump

17:46

Dincolo de brizanţi eşti Tu, dincoace – eu, tot Tu.