COMENTARIU Lelia Munteanu: Evreii, „fraţii noştri mai mari”

În seara aceasta, la evrei începe Shabbatul Întoarcerii. Se cheamă Al Întoarcerii, pentru că e unul special – cel dinainte de Yom Kippur (Ziua Iertării), cea mai importantă sărbătoare în calendarul iudaic – iar primele cuvintele cu care începe lectura din Profeţi sunt „Shuvah Yisrael” (Întoarce-te, Israel), din Cartea lui Osea, 14, 2: „Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău, căci ai căzut din pricina fărădelegii tale”.

Cuvântul-cheie al acestei zile de Shabbat e pocăinţa.

Ca o fulgerare, mi-a strălucit în minte momentul când primul Papă din istorie a intrat într-o sinagogă. Era pe 13 aprilie 1986, iar Papa se numea Ioan Paul al II-lea. S-a îmbrăţişat cu Rabinul Şef al Romei, Elio Toaff – fie-le amândorura amintirea o binecuvântare. Atunci şi acolo (foto), în Tempio Maggiore, Suveranul Pontif li s-a adresat enoriaşilor cu aceste cuvinte care au stârnit o emoţie vie: „Sunteţi fraţii noştri îndrăgiţi. Într-un fel, s-ar putea spune, fraţii noştri mai mari”.

Cinci ani mai târziu, la 7 decembrie 1991, într-o slujbă de penitenţă, oficiată în Basilica Sfântul Petru, în momentul liturgic al confessio peccati (mărturisirii păcateor), Ioan Paul al II-lea a invocat iertarea dumnezeiască pentru pasivitatea creştinilor în Shoah (genocidul evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial): „Doamne care ne-ai eliberat, în comunităţile creştine din Europa nu totdeauna am respectat poruncile Tale, ci – încrezându-ne doar în puterile omeneşti, am urmat logica pământească a războaielor religioase, prin lupte ale creştinilor împotriva creştinilor, prin pasivitatea în faţa persecuţiilor şi a holocaustului împotriva evreilor. Iartă-ne şi fie-Ţi milă de noi!”.