COMENTARIU Lelia Munteanu: Fragiliştii

În „Antifragil” – („tot ceea ce obţine mai multe avantaje decât dezavantaje de pe urma evenimentelor aleatorii ori a anumitor şocuri este antifragil; inversul este fragil”) – Nassim Nicholas Taleb vorbeşte inevitabil despre „fragilişti”, personajele al căror impact e, nu de puţine ori, fatal asupra existenţelor noastre (fără să punem la socoteală propriile decizii inepte).

 

„Fragilistul aparţine acelei categorii de persoane, dotate de obicei cu costum şi cravată, inclusiv vinerea, care îţi ascultă glumele cu o solemnitate glacială şi care tind să aibă probleme cu spatele încă din tinereţe, din cauza statului la birou, a călătoriilor cu avionul şi a studierii ziarelor. Astfel de persoane se implică adeseori într-un ritual straniu, ceva care în mod obişnuit se numeşte <şedinţă>. În afară de aceste trăsături, ele cred din oficiu că lucrurile pe care nu le văd nu există sau că ceea ce nu înţeleg nu există. În esenţă, tind să confunde necunoscutul cu inexistentul”.

 

Subtitlul cărţii lui Taleb e „Ce avem de câştigat de pe urma dezordinii” şi chiar asta mă întreb privind cum protestele din America au început să contamineze Europa.