COMENTARIU Lelia Munteanu: Imnul României: „Pas cu pas”

Decât noi să ne certăm, mai bine un imn superb să ne croşetăm. („Deşteaptă-te, române” n-a trezit încă pe nimeni). Iată câteva argumente, mai fixe decât Palatul Victoria în rotativă:

1) E compus în tonalitate minoră, zic ăia care au ureche muzicală, pe când „Masioza” (cum inspirat pronunţă Gigi Becali numele imnului francezilor) e făcut la meserie.

2) E greu de memorat. Mai uşor reţii „Kubva Zambezi kusvika Limpopo” (un frumos vers din imnul Republicii Zimbabwe), decât „Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate” (versul unu, strofa a cincea din unsprezece).

Ciolacu, despre emisarii trimişi să discute cu Trump: Am apelat la diaspora românească

Prognoza pentru București: De sâmbătă vremea devine deosebit de rece

3) Oricând poate fi ciopârţit te miri de cine. Dacă am adopta imnul echipei Steaua – „Dub dub dub da da dub dub dub, da dub da dub da da dub dub…”, am înlătura definitiv acest pericol – putem tăia de oriunde, că nu se observă.

Evident, un imn în gamă minoră nu opreşte societatea românească din marşul ei triumfal.

Mă gîndesc însă că am putea alege ceva mobilizator: „Pas cu pas”. În era revoluţiei tehnologiilor? Aceste cuvinte – revoluţia tehnologiilor – mă doare.

Cum? Să schimbăm şi steagul? Ziceţi că în vara asta se poartă oranjul, verdele-praz…?