COMENTARIU Lelia Munteanu: În mintea lui Dumnezeu

Nu la căpitanul Ahab mă gândesc (mort, are tot timpul s-o caute pe Moby Dick), ci la unul dintre cei doi secunzi ai săi. La Stubb. Individul ăsta a avut o reveleaţie peste care nu pot trece uşor: „Mă întreb dacă lumea e ancorată undeva; dacă e, are o parâmă nemaipomenit de lungă”. (Adevăraţii marinari – care iau largul în corăbii – numesc toate frânghiile parâme).

Din pustnicia Levantului, unde cei cu darul deosebirii duhurilor strigă la apusul zilelor lor „Văd, Doamne, ţărmul mării acestei vieţii”, din pustnicia Levantului unde îmi fac veacul între tangajul şi ruliul nisipurilor, încep să cred şi eu că lumea trebuie să fie ancorată pe undeva. În mintea lui Dumnezeu, ar fi cel mai facil răspuns.