COMENTARIU Lelia Munteanu: Îngerul din coteţ

Există poveşti care te încuie în casă şi-ţi înghit cheia, cum nici un guvern n-ar putea s-o facă, în cel mai sever lockdown. Poveşti mai pasionante decât un weekend pe pârtie, atunci când n-ai şansa să schiezi la separeu, ca Preşedintele.

După ce te-ai dumirit că la aşa o Putere nici că se putea o Opoziţie mai potrivită, te predai alunecând în manejul unui circ controlat.

Într-o scrisoare datată 13 august 1962, Gabriel García Márquez îi istoriseşte bunului său prieten Plinio Apuleyo Mendoza, o poveste care i se oploşise în minte (ceea ce avea să devină „Un domn foarte bătrân cu nişte aripi uriaşe”).

„(…) într-o zi ploioasă, Baltazar iese în curtea casei şi vede în noroi , cu faţa în jos, un bătrân, foarte bătrân, îmbrăcat ca ţăranii de pe meleagurile lui, cu nişte aripi uriaşe.