Dacă şamanii din Amazonia au filială în Dâmboviţa şi Harghita, de ce nu mi-aş deschide şi eu un luxury wellness center de budism. Tibetan, că sună mai bine. În hulubărie – un loc tocmai bun de atins iluminarea (după ce am mâncat porumbeii, umpluţi cu grauri şi potârnichi roşii).
Investiţie mică – ceai cu unt, supă chioară, nişte orz prăjit şi, la zile mari, plăcinta momo, micuţă cât să nu tulbure vederea interioară. Profit uriaş. Targetul – toţi şemecherii care, după ce au dat tunuri, caută liniştea supremă.
Ăsta-i conceptul: luxul (the luxury) de a te spiritualiza şi starea de bine (wellness-ul) după ce ai scăpat de milioanele care-ţi îngreunează karma şi te umplu de iluzii.
Dau o mantră, desenez o mandală. Avantajul e că lamele în Tibet îşi ţin cursurile prin telepatie. Important e ca, după ce ne-am aşezat în cerc, să tac cu factură fiscală.
E treaba mea cât şi cu ce îi plimb până-n Nirvana. Fie îi duc cu Mahayana („Marele vehicul”), fie cu Hinayana („Micul Vehicul”).
Dar – „atenţie! aici e ceva foarte important!”, vorba lui Ion Cristoiu – fără bhang (cânepă), că ne miroase DINCOT-ul. Am un halucinogen şi mai puternic: programul Guvernului Orban.