COMENTARIU Lelia Munteanu: „Noi suntem cei care i-am învăţat pe oameni să viseze”

Azi-noapte l-am visat pe Karim Wasfi, cel care şi-a petrecut Anul Nou 2015 într-o intersecţie din Bagdad, cântând.

Am auzit mai întâi vocea violoncelului (instrumentul cel mai apropiat de vocea umană), apoi în vis l-am văzut şi pe el. L-am întrebat cum o mai duce (fusese odată directorul Operei Sinfonice) şi dacă a câştigat războiul (cum i-am prezis în urmă cu vreo zece ani), alături de armata lui de fedaini – Beethoven, Brahms, Mendelssohn, Chopin. În vis poţi întreba orice.

E din nou noapte şi nu m-am trezit încă, aşteptând răspunsul lui. L-am primit abia acum, dar nu cu vorbele lui, ci cu ale violoncelului, care cântă un text ce arde în mintea noastră din 2003:

„Ce ştiu ei, ce ştiu ei despre Mesopotamia, despre acest Irak fantastic, pe care îl calcă bocancii lor? Despre Turnul Babel, despre Grădinile Suspendate, despre Harun ar-Rashid, despre cele O Mie şi Una de Nopţi? Avem unsprezece mii de ani de istorie în urma noastră. Noi suntem cei care i-am învăţat pe oameni să viseze”. 

Şi mă trezesc, doar ca să adorm la loc.