Am hotărât să fac asta ieri, pe la Ora Şoblanului (miezul nopţii), când am deschis Analectele. Auzeam parcă vocea lui Confucius – mi-o închipui uşor piţigăiată (cel puţin aşa cred că ajungea până la muritorii de rând, de la înălţimea de peste doi metri a maestrului):
„Există unele lucruri pe care le detest: proştii aflaţi în poziţii de putere, ritualul îndeplinit de mântuială şi rudele îndoliate care se prefac că suferă”.
Am recitit fraza până mi s-au lungit urechile, semn de înţelepciune.
Confucius ar fi trebuit să fie numai urechi. Imaginea de mai sus nu-l arată în toată măreţia puterii sale de judecată.
„Studiul fără cugetare este în van. Meditaţia fără studiu este periculoasă”. E clar că trebuie să mă opresc aici.