În timp ce numărul de vaccinări a depăşit milionul, au început acuzele la adresa companiei Pfizer, pe motiv că favorizează Israelul. De ce a optat să furnizeze vaccinul înaintea Europei, deşi contractul a fost semnat mai târziu de guvernul de la Ierusalim? Analistul Nadav Eyal furnizează, în Yedioth Ahronoth, trei variante de răspuns.
Preţul ar fi prima (şi cea mai subţire) explicaţie: Israelul a plătit 30 de dolari pe doză, iar Uniunea Europeană 15. Însă destule ţări ar fi plătit oricât, ţinând seama de faptul că orice lockdown costă mult mai scump.
A doua explicaţie ar fi că premierul Netanyahu (foto, cu anunţul vaccinului nr. 1.000.000 şi sloganul „Înapoi la viaţă”), a dezvoltat relaţii personale cu directorul general al Pfizer, Albert Bourla, evreu sefard din Salonic. Chiar dacă farmecul Regelui Bibi e irezistibil, compania nu poate fi suspectată de practici preferenţiale, după cum o dovedeşte istoricul acesteia, şi nici directorul Bourla nu s-ar pune într-o postură compromiţătoare pentru câteva milioane de vaccinuri.
Cea mai plauzibilă rămâne a treia explicaţie: sistemul de furnizare a serviciilor medicale în Israel, prin cele patru policlinici, are o reputaţie de neegalat în lume. (Dovadă stă şi eficienţa administrării vaccinului Covid-19). Pe baza acestei reputaţii, s-a clădit în timp o relaţie profesională cu Pfizer, care îi acordă prioritate în orice produs nou. În plus, Israelul e printre primele ţări din lume în ce priveşte medicina digitală sau telemedicina. Capacitatea dezvoltată de sistemul medical israelian e mană cerească pentru întocmirea oricărui studiu de produs. Interesul companiei Pfizer e de a prezenta lumii un vaccin eficient şi perfect monitorizat. Interesul Pfizer constă în a-şi prezenta un produs eficient şi cu o capacitate perfectă de monitorizare. Şi nicăieri în lume compania n-a obţinut atâtea date complete într-un timp atât de scurt.