COMENTARIU Lelia Munteanu: O rudă scăpătată a lebedei

Când se apropiau, ca acum, sărbătorile – mai întâi Pesahul, apoi Sfintele Paşti – în orăşelul nostru se încingeau focurile pocăinţei. Oamenii negociau cu Dumnezeu, era o agitaţie în Sighet ca la bursa din New York.

Atunci, fiindcă mi se părea că Dumnezeu nu mai are timp şi de mine, îmi făceam de lucru. Încercam fie să mă transform în maghid (un mesager, un fel de povestaş autorizat de Sus) sau, fiindcă în lebădă mi-era peste poate, să mă transform într-o raţă.

Raţa e o rudă scăpătată a lebedei care, în nopţile senine, ridică ciocul spre Calea Lactee, mângâind nostalgic cu privirea gâtul lung al Constelaţiei Cygnus.