COMENTARIU Lelia Munteanu: Până unde îl va mai urma Dumnezeu pe om

Dacă veţi renunţa să mai staţi tolăniţi pe luciul înşelător al veacului ăstuia, poate vă hotărâţi să căutaţi răspuns la singura întrebare care merită unul: până unde îl va mai urma Dumnezeu pe om?

 

Ştiu pe cineva care v-ar putea lămuri. Chiar personajul cu caftan ponosit care mătură pământul, cu pălăria aia din blană de zibelină cu boruri largi, Rabbi Lempel (Luminiţă). Vine din Fatih, de pe malul de vest al Cornului de Aur, şi se îndreaptă spre Topkapi, ca să stea la taclale cu Piatra Învăţării de Minte (cum traversezi Prima Curte a Seraiului, în faţa porţii ce duce spre  Curtea Divanului).  

 

Ca să fim corecţi, Rabbi Lempel mai mult ascultă. Îi vorbeşte Piatra. Ce anume îi spune? E Piatra pe care, în Seraiul Sultanilor, şi-au aşezat grumazul generaţii de condamnaţi la moarte, a văzut şi a auzit multe. A avut patru veacuri să le îndure şi încă un veac jumătate să le rumege. 

 

Dar nu istoria îl interesează pe Rabbi Lempel, ci viaţa până la ultima suflare. Apropie-te şi întreabă-l: Până unde îl va mai urma Dumnezeu pe om? Ştiu ce-o să răspundă: Până unde omul însuşi se va abandona pe sine.