„Dumnezeu să ne ajute în pace, până va trece noaptea”, obişnuia să spună Sfântul Pahomie din Tebaida (secolul IV).
Se referea, fireşte, la noaptea acestei lumi.
Cine să-l întrebe la ce s-o mai fi referit?
Şi la ce să-l întrebe? De ce ar strecura nisipul pustiei Egiptului, ca să-i găsească urmele paşilor?
El ne-a învăţat că, de vreme ce Dumnezeu nu ne-a dat să cunoaştem secretele multor întocmiri, înseamnă că n-avem nevoie de ele.
Şi ne-a mai învăţat că se întâmplă des să vrem binele, dar să nu ştim unde e.
… Până va trece noaptea, până când voi zări lumina unui sens.