Cu o senină simplitate, Suveranului Pontif a mărturisit:
„În fiecare zi mă gândesc la viaţa mea. Unul dintre lucrurile pe care Sfântul Ignaţiu de Loyola (fondator al ordinului iezuiţilor care l-a consacrat pe Papa, autorul celebrelor Exerciţii Spirituale, n.m.) le recomanda tuturor, nu doar preoţilor şi monahiilor, era să îşi cerceteze conştiinţa cel puţin o dată pe zi. Nu să o facem ca să aflăm ce păcate am comis, nu, ci să înţelegem ce se întâmplă cu noi şi în jurul nostru. Uneori inima noastră, conştiinţa noastră sunt ca un drum pe care trec mulţi şi nimeni nu observă ce se întâmplă. E important să ne oprim, poate la sfârşitul zilei, şi să observăm ceea ce trăim. Astfel, oricine pricepe binecuvântările pe care le primeşte din viaţă, faptele bune pe care le-a făcut şi, de asemenea, ceea ce gândeşte şi face rău. Numai aşa se poate merge, cu înţelegerea spiritului în care ne raportăm la diverse – de pildă, cu dorinţă de împăcare, cu prietenie, cu fraternitate sau cădem în ispita răzbunării, a certei, a aroganţei, a abuzului”.
Altminteri, dacă pricepem toate acestea, aşa cum declarase Suveranul Pontif pe timpul cardinalatului: „singura onoare pe care o avem este aceea de a fi păcătoşi”.