COMENTARIU Lelia Munteanu: Parabola lui Gavagai

Am dat-o pe barosăneală culturală, pentru că nu mai înţeleg limbajul politrucilor de pe râul Dâmboviţa, dacă l-am înţeles vreodată. Avantaj ei: nu te mai osteneşti să-i prinzi cu fofârlica.  

 

Din vorbirea precipitată a premierului Cîţu nu pricep nimic. (Şi nu mă refer la noaptea din urmă cu aproape 21 de ani, atunci când, la o vârstă  fragedă şi departe de patria-mamă, a fost prins la volan în stare de orice sobrietate). 

 

De fapt, citindu-l pe Umberto Eco din greşeală, mi-am dat seama că Cîţu repetă unul şi acelaşi cuvânt: „Gavagai”. 

Iată parabola lui Gavagai, istorisită de  W.V. Quine (mare filosof şi logician american din secolul trecut), repovestită de Eco din memorie: 

 

„Un explorator care habar n-are de limba indigenilor, atunci când vede în iarbă un iepure îl arată cu degetul băştinaşului, care reacţionează exclamând