COMENTARIU Lelia Munteanu: Parlamentarii de la Ierusalim n-au vrut să-l supere pe Putin

Discursul nu a fost proiectat în incinta Parlamentului, sub motiv că se fac renovări în clădirea Knessetului. Aşa este, dar a fost şi un bun prilej de a minimaliza evenimentul, pentru a nu-l supăra pe preşedintele Putin.

Primarul din Tel Aviv, Ron Huldai, a organizat difuzarea discursului în direct, pe un perete al Teatrului Naţional „HaBima” şi a ţinut să se ştie că o face în semna de protest la hotărârea Knessetului de a nu-l găzdui.

112 parlamentari, dintre cei 120, s-au conectat la zoom. Niciunul dintre parlamentarii partidelor arabe nu a participat, în semn de protest faţă de sprijinul dat Israelului de Ucraina în problema palestiniană.

Discursul a fost, cum ne-a obişnuit, unul exaltat. În privinţa experienţei şi a culturii politice, Zelenski rămâne un băiat cu smartphone, perceput însă ca un simbol global al democraţiei liberale, un David care se luptă cu Goliat.

Deplasată şi ofensatoare a fost paralela dintre actualele evenimente din Ucraina şi Holocaust. De altfel, paralela cu Holocaustul nu a plăcut nimănui. A invoca sintagma „soluţie finală” în contextul Ucrainei de azi e total hazardat. Zelenski a ţinut să precizeze că 24 februarie a fost nu doar data declanşării războiului Rusiei împotriva ţării sale, ci şi data înfiinţării partidului nazist în 1920. A reamintit cuvintele fostului premier Golda Meir: „Noi vrem să trăim alături de vecinii noştri. Ei ne vor morţi”.

Atingând  în repetate rânduri sensibilitatea evreiască, evreul Zelenski şi-a permis să atace frontal poziţia de neutralitate a Israelului, acuzând autorităţile de la Ierusalim că nu fac destul pentru a ajuta Ucraina, cu referire la ajutor militar.

Reacţiile post-discurs, previzibile. Opoziţia a declarat imediat că ar lua pe loc altă atitudine: „Noi nu trebuie să ne conducem după Putin”. Fals! Dacă actualul lider al Opoziţiei, Benjamin Netanyahu, ar fi fost încă premier, ar fi procedat exact la fel, din raţiuni geostrategice.