Ce sentiment plenar, mă gândesc: să pot întoarce timpul cu o cheiţă, ca pe un pendul. Asta nici măcar premierul Ciolacu nu poate (deşi în programul de guvernare a trecut aproape tot).
De ce sunt etiopienii mereu cu nişte ani mai tineri decât noi? Explicaţia astronomică e prea complicată s-o înţelegem la vârsta noastră. Întrebaţi-vă asistentul virtual.
O mulţime de lucruri aş putea face din 2016. O mulţime şi mai mare, nu.
Rimbaud a trăit doisprezece ani în Etipia. Ar mai fi trait şi astăzi dacă avea muniţie (se ocupa cu negoţul de arme). Pe mine, între o sută şapte milioane de locuitori, nu m-ar observa nimeni că-s pe-acolo.
M-aş stabili în capitală, la Addis Abeba („Noua Floare”, în limba oromo). Sau în Bahir Dar, ca să am în faţa ochilor Nilul Albastru. Sau la Awasa, habitatul berzelor pleşuve.
Şi etiopienii s-au născut poeţi. Am citit un poem epic despre un călător solitar care a intrat într-o cârciumă şi a cerut vin. La primele pahare, el vorbea şi vinul asculta. Apoi, vinul a început să vorbească şi el să asculte. La sfârşit, vinul vorbea şi tot vinul asculta…
Ştiu şi un proverb etiopian, pe care ar trebui să-l transform în principiu de viaţă: „Musca nu intră în gura care nu se deschide”.