Scriam aseară târziu, cu frică şi cutremur: România e în pragul catastrofei umanitare. Sistemul sanitar colapsează.
Azi-dimineaţă, flăcările de la Spitalul de Boli Infecţioase Constanţa au luminat aceleaşi imagini danteşti pe care le-am mai văzut.
De la Aachen, înainte de a-şi ridica premiul Charlemagne, Klaus Magnus ne-a informat, ca să fim informaţi (deşi eram perfect informaţi), că trăim într-un stat eşuat.
Apoi, le-a cerut celor prezenţi la omagierea domniei sale să păstreze un moment de reculegere pentru arşii de vii pe rugul spitalului din Constanţa.
Nu momente de reculegere, nu compasiune, ci ajutor trebuie să ceară Klaus Magnus.
România e în pragul catastrofei umanitare.
Există un Mecanism de Protecţie Civilă în Uniunea Europeană, care vizează nu doar dezastrele naturale, ci şi pe cele provocate de mâna omului. Adică de mâna liderilor noştri politici, preocupaţi acum să azvârle cenuşa morţilor de la unii la ceilalţi.