Am descoperit exortaţia Papei Francisc, din februarie anul trecut, intitulată „Querida Amazonia”. Suveranul Pontif a vorbit, între altele, şi despre colonizarea culturală. „Promovarea Amazoniei”, a spus, „nu înseamnă a o coloniza din punct de vedere cultural, ci a face în aşa fel încât ea însăşi să scoată din ea ce are mai bun (…) – a cultiva fără a dezrădăcina, a face să crească fără a slăbi identitatea, a promova fără a invada”.
Sactitatea Sa îşi aminteşte, într-un dialog cu ecologistul Carlo Petrini, că în 2007, la Aparecida, în Brazilia, la cea de-a V-a Conferinţă a Episcopatului Latino-American şi al Caraibelor, a auzit pentru prima oară vorbindu-se despre „marile probleme din Pădurea Amazoniană. [Episcopii brazilieni] deschideau subiectul la fiecare pas, vărsând fluvii de cuvinte despre implicaţiile ecologice şi sociale ale chestiunilor aflate în discuţie. Îmi amintesc foarte clar că m-a deranjat acest tip de atitudine şi că am şi comentat:
Invocând drama oamenilor de acolo, Papa Francisc a vorbit despre ceea ce numeşte „politica datului la o parte”: „Chinuiţi de tehnologie, chinuiţi de economie, chinuiţi de multinaţionale, sunt daţi la o parte, În ziua de azi se practică politica datului la o parte. Să nu uitaţi asta. Datul la o parte al vieţii, datul la o parte al popoarelor care nu dau nimic, nu produc. Datul la o parte, datul la o parte…”.