COMENTARIU Lelia Munteanu: Trump – Biden, o confruntare între două patologii

Fireşte că l-am citit pe Pascal de Sutter (Ces fous qui nous gouvernent). L-am citit şi pe David Owen (In Sickness and in Power). Nu mai e timp să le scot de pe raft. Valul uriaş al realităţii politice inundă tot. 

La ora când scriu, rezultatul votului din Statele Unite e încă neclar.  

 

Tot mai limpede e că Trump – Biden a fost confruntarea între două patologii: un psihopat paranoid vs. un septuagenar atins de Alzheimer.   

 

Cei care l-au diagnosticat pe Donald J. Trump drept paranoic s-au înşelat. Paranoicul e un personaj desprins grav de realitate. Foarte convingător, dar văslind în lumea lui. Psihopatul paranoid e mai aproape de realitate decât toţi cei cu atestate de normalitate psihică (dacă o fi existând). De altfel, pe piscurile puterii, psihopatia paranoidă e cât se poate de banală – frecventă ca o boală profesională.  

 

După ce a învins covidul, eroizându-se hollywoodian, Preşedintele în exerciţiu a manifestat o energie suspectă pentru un om trecut de 70 de ani, obez, sedentar, iubitor de junk food şi care, pe deasupra, tocmai ce fusese conectat la oxigen. Se manifestă ca un butioaş cu steroizi. 

Aspirantul Biden, deşi bine proptit, a avut dese episoade de confuzie. Cei care l-au aruncat în lumina reflectoarelor, de la rudele de sânge până la familia politică, au făcut dovada unui cinism fără margini. Calculul celor din urmă e de a-l înlocui, la o adică, cu Kamala Harris. 

 

(Apropo, candidaţii la funcţia de preşedinte sunt unul mai mediocru decât cealaltă). 

Spectacolul nu s-a sfârşit. Urmează ultimul act, cel mai penibil: acuzele reciproce de fraudă. 

Ce trăim? Banalizarea ţicnelii.