COMENTARIU Lelia Munteanu: Urgenţa în vremea lui Iohannis

Mi-am asumat riscul de a pierde Tele-şcoala, ca să ascult, la ora 15, declaraţia Preşedintelui României.

 

Am şi eu, ca toată lumea, câteva doctorate şi profit de epidemie ca să-mi iau bacalaureatul în regim de urgenţă. A trebuit să sar peste lecţia „Polinoame. Relaţia lui Viète” (nu ştiu cine e Viète, dar faptul că e un om cu relaţii ni-l recomandă de la sine).

 

Vestea bună e că n-am pierdut mare lucru. Părerea mea e că mâine ni se predă esenţialul – „Aplicaţii ale relaţiilor lui Viète”.

 

… Pe fruntea Preşedintelui scrie „urgenţă”. Klaus Magnus e făcut pentru stări de urgenţă.

 

După ce lăudase Guvernul până la exasperare, astăzi a avut „un mesaj special” pentru medici şi cadrele medicale. Le-a mulţumit, chiar dacă acum şi în viitorul previzibil nu mulţumiri aşteaptă de la autorităţi cei din linia întâi, ci cum frumos a intuit Preşedintele, „materiale necesare astfel încât sănătatea dvs să nu fie pusă în pericol”. Le-a promis ferm, „cu celeritate”, nu se ştie când. Vor ajunge şi la medicii de familie? Ajung şi la farmacişti?

 

Cel mai mult mi-a plăcut la final, când a spus că o să trecem cu bine şi peste necazul ăsta, că doar suntem români. (Pentru mine, care am participat şi la lecţia despre logica fuzzy, argumentul e beton).

 

Vestea cea mai bună pe care ne-a împărtăşit-o astăzi: „Nu suntem singuri”. Ne sprijină Uniunea Europeană. Dacă ne sprijină cum i-a sprijinit pe italieni, putem aştepta cu încredere chinezii.