COMENTARIU Lelia Munteanu: Visele se tălmăcesc de-a-ndoaselea

Eroul lui Mahmud Teimur (dacă nu Tatăl, dar cel puţin Unchiul Nuvelisticii arabe) e mai verosimil decât noi, suspecţii care ne omorâm timpul, cu sânge rece, în bibliotecă.

Dar întrutotul asemenea nouă: călătorul care n-a călătorit niciodată.

Plecarea lui Muhammad-Bek Nagi în India şi Persida era mereu iminentă. Inevitabilă. Încât ziarele, în buna tradiţie orientală, au început să titreze cu litere de-o şchioapă: „Vânt prielnic, o, călătorule celebru”, felicitându-l anticipat pentru toate informaţiile, atât de necesare ştiinţei, pe care le va aduce din temerara expediţie.

Celebrul călător n-a plecat niciodată. Sau poate că era deja dus, când l-au cunoscut cei cu care îşi bea cafeaua şi apa rece în fiecare zi, la aceeaşi oră. 

Prin părţile locului găseşti mereu covoare zburătoare, de la cele de Ispahan – business class – până la cele de Sharjah – lower cost.

Mă scufund în cerul de hârtie al ceasloavelor: lucruri uimitoare, cuvinte frumoase…

Păstraţi-o pentru voi: visele se tălmăcesc totdeauna de-a-ndoaselea.