COMENTARIU Lelia Munteanu – Zapis de pâră

Surlari – duium! Trîmbiţaşi – în neştire. Şi nice un cuvânt bine chivernisit.

Nu tu giovahere, numai gărgăuni.

Toţi opăciţii, toţi întunecaţii, toţi procleţii, toţi pogoniţii, toţi alungaţii din scaun şi căzuţii din scrânciob – scârbe şi calabalâc.

Iară noi, gloata, mereu împresurată de năruiri şi lesne alunecând în bazaconii.

Ce-am agonisit în îndelungarea vremii? O vorbă – arzumagzar, adecă zapis de pâră:

Cu jalbă şi rugăciune venim la obrazu-şi ghizdav, stăpâne şi poruncitorule, dezleagă-ne cu grăbire de împărăţia ta cea îngăimată şi ghiduşească.