COMENTARIU Sorin Avram: Catedrala Mânuirii Neamului

Războaiele româno-române sunt din ce în ce mai multe şi mai violente, şi par fără de sfârşit. Împinşi de la spate de conducătorii de partid şi de stat picior peste picior în spatele uşilor închise, unde împart puterea şi banii, românii bugetari se războiesc cu românii care lucrează la privat, votanţii PNL se luptă cu votanţii USR şi cu cei ai PSD, tinerii se războiesc cu pensionarii, românii de acasă au ceva de împărţit cu cei plecaţi la muncă în străinătate, ateii le-au declarat război credincioşilor, orăşenii se luptă cu sătenii şi aşa mai departe.

Tot ce ne lipsea era pandemia asta, care a pornit războiul între cei care cred că nu există virusul şi cei care cred în existenţa acestuia, între vaccinaţi şi nevaccinaţi, între cei care s-au îmbolnăvit grav şi au ajuns la spital şi între cei care au avut o simplă răceală şi s-au tratat acasă, între medici şi medici, între medici şi asistenţi, şi între asistenţi şi infirmieri.

Nu cu mulţi ani în urmă a fost declanşat un atac dur împotriva Bisericii Ortodoxe Române, plecându-se de la ideea că în timp ce sistemul de sănătate este subfinanţat, prea mulţi bani publici sunt folosiţi pentru pictarea bisericilor din satele şi cartierele ţării, dar mai ales pentru zidirea şi pictarea Catedralei Mântuirii Neamului. Dezbaterile din studiourile de televiziune, dar mai ales cele de pe reţelele de socializare au avut ca rezultat ieşirea unor oameni în stradă şi lansarea strigătului de luptă: ”Vrem spitale, nu catedrale!”. Însă, acum, nu se mai doresc nici spitale. Pentru o parte a românilor, în spitale se fac experimente în cadrul cărora bolnavii sunt omorâţi. Medicii sunt văzuţi ori ca nişte incompetenţi cărora rudele pacienţilor internaţi le spun ce tratamente să le administreze acestora, după cum au declarat unii doctori, ori nişte ticăloşi care umblă numai după bani, iar în schimbul uciderii bolnavilor sunt recompensaţi regeşte.

Din cauza anilor de învrăjbiri măreţe, a manipulărilor ordinare şi a veninului injectat în societatea românească s-a ajuns să se ceară nu doar moartea catedralelor, ci şi cea a spitalelor! Asta, pentru că aceşti bolnavi de putere şi de averi aflaţi la conducere s-au preocupat doar de zidirea Catedralei Mânuirii Neamului, pentru a avea unde să se roage pentru funcţii şi pentru bani, şi pentru cât mai multe idei de învrăjbire a românilor. Astfel, românii, fiind angrenaţi în cel puţin unul din războaiele româno-române, nu mai au timp să-şi pună întrebări şi să se gândească că s-ar putea uni împotriva aroganţilor, lacomilor şi incompetenţilor care îi conduc.