COMENTARIU Sorin Avram: Despre Naţionala de fotbal a României, fără ură şi fără înjurare

Toată lumea ştie că Hagi şi Mutu au fost meserie, o meserie pe care n-au mai deprins-o mai toţi românii angajaţi cu normă întreagă ca fotbalişti. Da, Naţionala României este o echipă modestă. Acest lucru se vede foarte limpede şi din fotoliul de acasă care se află în faţa unei mese pe care aşteaptă să fie date gata două sticle de bere şi o cutie de alune, şi de pe terasa din spatele blocului unde s-au adunat pe jos mormane de seminţe, iar barmanul spune că nu a avut de mult vânzări atât de mari la vodcă. Se vede şi din studiourile de televiziune, unde moderatorii întreabă ironic de ce au trebuit jucătorii români să se bucure atât de tare după ce a fost anulat golul înscris de Kosovo, de parcă aceştia ar fi trebuit să se pună în genunchi şi să implore arbitrul să-i roage pe cei din camera VAR să falsifice înregistrarea, pentru a valida golul kosovarilor.

Naţionala României este modestă spre slabă, iar uneori spre foarte slabă, dar datul ochilor peste cap nu-şi are rostul, pentru că se ştie foarte bine unde evoluează fotbaliştii români comparativ cu fotbaliştii din naţionalele adverse. Se ştie foarte bine şi ce produce campionatul românesc: nişte jucători care atunci când pleacă în lumea largă se întorc repede acasă cu coada între picioare sau cu ea ascunsă în bagaje, pentru a nu râde de ei băieţii de la bloc şi analiştii din studiourile tv.

Pe de altă parte, noi, cei din faţa televizorului, nu ne-am calificat la campionatele europene de făcut calculatoare, de construit poduri şi de făcut operaţii pe cord deschis – depinde de meseria fiecăruia. Apoi, emisiunile de dezbateri fotbalistice nu sunt nici ele de nivelul celor în care apare un Gary Lineker ori un Thierry Henry.

Naţionala României merită criticată, însă înainte de asta ar trebui să ne uităm fiecare dintre noi în oglindă şi să ne întrebăm dacă la locul nostru de muncă sau de nemuncă suntem la fel de buni ca omologii noştri din Elveţia, de pildă.

La miştocăreală şi la trăit în trecut suntem campioni nu doar europeni, ci chiar mondiali. Însă, la realism jucăm pe undeva prin liga a V-a din judeţele Prahova ori  Sălaj.

Dacă România ar transpira cât transpiră prea puţin talentaţii jucători din Naţionala de fotbal a Ţării Noastre, dacă ar avea încredere în forţele ei până la capăt şi dacă ar spera că Norocul îi va întinde o mână de ajutor la momentul potrivit, România ar arăta mult mai bine.

Hai România, hai tricolori! Unde, rămâne de văzut.