Gazonul de pe stadionul Lusail, pe care s-a disputat finala Campionatului Mondial, nu va mai trebuie udat multă vreme de-acum încolo, pentru că au avut grijă să o facă fotbaliştii Franţei şi cei ai Argentinei, care încă de la interpretarea imnurilor celor două ţări păreau extrem de hotărâţi să lase pe teren şi ultima picătură de energie. Gazdele Cupei Mondiale spunea că după încheierea turneului unele dintre stadioane vor fi dezmebrate şi donate. Nu ştiu dacă este şi cazul Lusail, dar dacă nu, organizatorii turneului ar putea să ofere drept cadou momentele de bucurie pe care le-au trăit suporterii celor două Naţionale de-a lungul finalei. Oricum, un stadion, cât o fi el de mare şi de robust, nu poate ţine atâta bucurie numai pentru el, pentru că există pericol de implozie.
Odată cu triumful din finala Cupei Mondiale, Messi a câştigat tot ce se putea câştiga. Însă, mai presus de trofeele individuale şi cu echipele pe care le-a obţinut, Leo Messi a câştigat respectul unei naţiuni, dar şi al celor care apreciază munca, talentul şi bunul simţ, şi care sunt împrăştiaţi pe tot Globul. Şi nici nu trebuie să fii fan al fotbalului pentru a aprecia valoarea unui fotbalist ca Leo Messi şi pentru a înţelege valoarea omului Leo Messi! Un Leo Messi care a făcut o echipă să joace pentru el foarte simplu: demonstrând că el joacă pentru echipă. Iar mărturie poate depune în acest sens Angel Di Maria, un jucător de clasă mondială pe care Messi l-a pus în valoare în finală, iar acesta nu i-a rămas dator. Nici lui, nici fotbalului, nici Argentinei.
În ceea ce-l priveşte pe Kylian Mbappe, acesta trebuie să fie mândru pentru ce a realizat în această seară. Şi mai trebuie să realizeze că este un norocos pentru că e coleg de vestiar cu Messi, de la care poate învăţa meseria de lider. Pentru că una este să fii fotbalist de excepţie, şi alta este să fii şi liderul unei echipe.
Me(r)ssi pour le foot, Leo! Mersi, Kylian, mersi France, mersi Argentine!