COMENTARIU Valeriu Şuhan, despre cazul criminalul din Făget: Trezeşte-te repede pentru că, altfel, dispari

Redăm comentariul lui Valeriu Şuhan, consultant în domeniul poliţiei judiciare:

"Bolnavii dintre noi..." Situaţia criminalului fugar din Făget, cu tragismul şi dramatismul pe care le generează în mintea şi sufletul oricui, îmi dezvăluie o perspectivă oarecum diferită asupra cazului în sine. Este vorba despre prevenţie ! Ce ştie, ce poate, ce trebuie să facă societatea românească prin intermediul instrumentului său principal.

Statul - pentru a-şi asigura cetăţenii împotriva acţiunilor demente ale unui alt cetăţean al său care, din păcate pentru el şi pentru societate, reprezintă un pericol faţă de cei cu care s-ar intersecta în momentele sale de furie paroxistică, ori de delir pe fond mistico-religios, aşa cum pare că ar fi vorba. "Ce ştie ?", este o întrebare al cărei răspuns este pe cât de simplu, pe atât de frust şi dur în acelaşi timp. Societatea românească şi Statul român, nu ştiu cum să-şi apere cetăţenii în astfel de situaţii. Nu există nici un fel de norme legale aplicabile cu eficienţă, pentru a asigura cunoaşterea şi documentarea concretă a situaţiei persoanelor cu comportament violent şi ca urmare, cu un mare potenţial criminogen.

Nu se cunosc decât la nivel aritmetic persoanele cu afecţiuni psihice al căror comportament poate constitui un pericol pentru viaţa şi integritatea fizică a celor din jur, dar asta nu reprezintă nimic, din perspectiva unor reale soluţii de apărare din partea Statului, faţă de cetăţenii săi. Aceste soluţii ar trebui să fie oferite de măsuri legislative, ad-tive, social-medicale şi evident, poliţieneşti. Poliţia până la urmă, este responsabilă în faţa societăţii de apărarea vieţii şi integrităţii fizice a membrilor săi. Ceea ce vedem în acest caz înfiorător, un mort şi patru răniţi grav, este un soi de fatalism anacronic şi idiot, potrivit căruia, o instituţie de forţă a cărei menire principală este prevenirea prin toate mijloacele cunoscute "de la Burebista încoace", care se "consumă" cu ineficienţă pentru prinderea unui bolnav psihic ( cel mai probabil ) care pe traseul său ( nu tocmai scurt ) face cinci victime fără ca forţa instituţiei poliţieneşti, să se facă resimţită.

Mă-ntreb ( retoric, evident ) ce ştia Poliţia despre acest om, despre comportamentul său cu potenţial violent, despre delirul său psihotic şi dacă ştia, ce a intreprins ? Sigur n-aş vrea să reiasă faptul că aş considera ca responsabil exclusiv, Poliţia, ar fi chiar nedrept. M-am referit la poliţie în context, din consideraţii formale, ea fiind cea care gestionează sediul materiei. Asta, mă duce mai departe la "Ce poate ?" societatea românească şi aici intervine crudul adevăr, anume acela că ea, societatea românească a zilelor noastre, nu poate nimic, pentru că nu e interesată şi nu e interesată pentru că nu are nici o viziune în ansamblul său social complex, fiind structurată şi orientată excesiv la nivel individual, lipsită de viziune în ceea ce priveşte evoluţia ei ca întreg.

În context, reglementarea modului în care societatea ar trebui să reacţioneze în astfel de cazuri, presupune un "tuning" extrem de fin bazat cu precădere pe responsabilitate socială, din partea legiuitorului. Acesta este chemat să impună reguli clare, ferme, care să permită luarea măsurilor de tratament adecvat şi la nevoie, de izolare faţă de bolnavii psihic cu potenţial criminogen, evident, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Dacă cineva a constatat vreo preocupare în acest sens din partea legislativului, vă rog să o faceţi publică. Mi-e teamă însă, că nu suntem deloc în pericol, să aflăm vreo noutate în materie. Cât priveşte onor societatea civilă românească, nici din partea sa nu riscăm vreo surpriză, aceasta fiind mult mai sensibilă la chestiuni de nuanţă în materie de drept ( neapărat ) penal şi procedural penal şi pe măsură mai puţin interesată, de "bolnavii dintre noi". Ultima întrebare, "Ce trebuie ?" să facă societatea românească în materia abordată, răspunsul, abrupt, care îmi vine în minte, este "trezeşte-te mai repede pentru că altfel, dispari", iar pentru Statul Român "fă-ţi dracu' treaba pentru care te plătim."