Nu ştim cine spunea că filmele te fac faimos, televiziunea te face bogat, iar teatrul te face bun. Nimic mai adevărat dacă iei în considerare invitaţia la introspecţie pe care i-o propune teatrul atât actorului, pe scenă, cât şi spectatorului.
Teatrul are o dimensiune terapeutică, deopotrivă cu una estetică, iar actorul e ca vinul – cu cât creşte în ani, cu atât devine mai bun. Rodica Mandache e un exemplu perfect pentru ce am spus mai devreme. Spiritul ei nobil şi personalitatea ludică sunt o sărbătoare de câte ori apare în spaţiul public. Să sperăm că acest “spaţiu public” o să se mărească odată cu noile măsuri de relaxare, despre care se vorbeşte, dar pe şoptite şi cu teamă. Poate, odată şi-odată, or deschide teatrul, că nu l-au adus ei de acasă de la ei.
În Sfânta şi Marea Joi, Rodica Mandache vorbeşte cu Marius Tucă despre pătimirile actorului şi despre mântuirea prin artă.
“Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul meu care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor”. A venit pe pământ din smerenie, a trait printre oameni cu smerenie, S-a jertfit pentru noi cu smerenie. Jertfa se suferă în tăcere, jertfa nu se clamează, jertfa nu se laudă. Tăcerile sunt mai profunde decât cuvintele. Mântuirea e imposibilă fără jertfă, dar nici bucuria nu e posibilă fără ea. Ne amintim cuvintele părintelui Nicolae Steinhardt, care spunea că “bucuria în lume e de la Hristos încoace”.
Hristos e deopotrivă mântuirea şi jertfa. Jertfa este primul şi esenţialul exerciţiu pentru obţinerea bucuriei – mântuire pe care a dat-o Hristos oamenilor.
În Sfânta şi Marea Joi – discuţie grăitoare de Adevăr pe singura temă vitală – jertfirea Domnului pentru poporul omenesc. Cu părintele Constantin Necula.
Diseară, de la şapte, la Aleph News. Marius Tucă Show.
“Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe unicul său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan, 3:16)