COMENTARIU Marius Oprea: Moartea lui Floyd şi ”efectul fluturelui”

Moartea, în cursul arestării cu brutalitate a unui cetăţean afro-american care a încercat să plătească la un magazin din cartierul său nişte produse cu o bancnotă presupus falsă, a pus pe jar nu numai comunitatea respectivă, ci întreg teritoriul Statelor Unite. Astfel, un fapt în aparenţă banal (asemenea brutalităţi, soldate cu morţi sînt aproape fapte cotidene, dar au fost trecute cu vederea) a inflamat nu numai comunitatea afro-americană, dar e pe cale să provoace auto-distrugerea Americii. De ce, e simplu: deşi brutalitatea forţelor poliţieneşti, soldată cu victime chiar şi în cazuri gratuite era larg cunoscută, acum ea S-A VĂZUT – şi, mai ales, s-au văzut rugăminţile disperate ale victimei, care n-a primit pe cale de a muri nicio compasiune. Ignorate de agresorul în uniformă, ele au primit răspunsurile milioanelor de privitori ai scenei. Empatia nu a mai fost doar a unor afro-americani pentru un afro-american, ci a oamenilor pentru suferinţa unui semen şi, la fel, furia tuturor celor fără uniformă s-a îndreptat, într-un grad ridicat de legitimitate, asupra celor cu uniformă. 

Întreaga lume a văzut, de fapt, cum statul comite o crimă (şi nu oricare, ci democraţia americană!). De aici, pare că va porni o revoltă cu impact în întreaga lume. Am văzut cum, în ultima vreme, se mobilizează cele mai neaşteptate energii, plasate pe diferite fronturi, în conflicte ”asimetrice”, cum le place ”băieţilor” din servicii să spună. În esenţă, pe două mari polarizări politice, mediatice, virtuale: între ”lumea nouă”, globalistă şi cea a susţinătorilor tradiţiilor lumii vechi, cu ”clişeele” lor, statul-naţiune, familia, Biserica. Dar sînt mult mai multe alte ”fronturi”, iar acum a venit, cu prospeţime, peste o lume sărăcită, plictistă şi furioasă în urma măsurilor de prevenire din timpul pandemiei de Covid-19 acest nou conflict, care unifică toate disputele într-una singură: între autoritate şi o armată din ce în ce mai mare de zeloţi, care îmbrăţişează cu fanatism şi, uneori, cu agende ascunse, cauza lui George Floyd.

Vom descoperi în curînd că ”efectul fluturelui” al lui Edward Lorenz are aplicabilităţi neaşteptate. El a arătat că  „mişcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză şi de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. Peste o lună poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau din contră, tocmai din această cauză va apărea”. O aserţiune din teoria haosului este pe cale să devină teorie socială, un principiu cu aplicabilitate largă din meteorologie să funcţioneze şi în politică, în economie şi în general în evoluţia umanităţii, care mi se pare de o bucată de vreme din ce în ce mai greu predictibilă.

O ”revoluţie portocalie” se manifestă frenetic, deocamdată în spaţiul virtual şi care nu mai cunoaşte niciun fel de oprelişti. E momentul în care internetul a ajuns la maturitate, în care i s-a înţeles puterea – nocivă şi benefică, în măsuri egale. Problema e că în niciun moment aceste măsuri nu sînt egale în acelaşi timp şi că, devenit dintr-un mijloc de comunicare un mijloc de mobilizare, internetul poate să provoace nu numai o ”revoluţie portocalie” a acestui început de mileniu, dar şi un incendiu incontrolabil. 

Dacă la finele anilor ‘80 asistam la finalul unui lung ”război rece”, marcînd căderea unui sistem politic, social şi economic falimentar şi încă de la începuturile sale şi falit moral, pentru că era bazat pe miciună şi represiune, aceste mişcări de stradă care apar acum ici şi colo, cu grade diferite de legitimitate, în diferitele colţuri ale lumii, ce pot fi? Au ele un element comun? Cred că da. Demonstrează că internetul a schimbat faţa lumii şi că ”aripa fluturelui”, strivit pe o stradă într-un colţ al lumii, poate provoca o cădere de guvern într-altul. Arată că nicio dictatură nu mai e sigură, dar şi că democraţia e departe de a se afla în siguranţă.