De ce e ignorat Didier Raoult, expertul care vrea să trateze coronavirusul cu clorochinină, de autorităţile din Franţa. Medicul a început tratamentele pe cont propriu

Pe de altă parte, activitatea acestui mare cercetător, care practică la Marsilia, a reuşit deja să-l convingă pe Donald Trump de eficacitatea clorochininei (antimalarie) în tratamentul coronavirusului Covid-19.

„Vom putea avea acest medicament disponibil aproape imediat”, a spus preşedintele vineri. La rândul său, ministrul francez al Sănătăţii, Olivier Véran, a dat asigurări duminica că vor să-l testeze în continuare. Franţa îşi acorda încă cincisprezece zile. Această prudenţă are motivele sale. Dar există o urgenţă. Greutăţile jacobinismului, tehnocraţia şi conformismul, adăugate la certuri de neînţeles, ne fac din nou să pierdem timp preţios. După ce a rămas în urmă la închiderea frontierelor şi a izolarii, a producţiei de măşti, teste şi respiratoare, Franţa risca sa fie la fel si la utilizarea medicamentului Plaquenil. A devenit deja un produs rar în farmacii. Cu toate acestea, după cum asigură profesorul Raoult care l-a testat cu succes la pacienţii săi, Plaquenil este „cel mai ieftin şi cel mai simplu tratament” al coronavirusului. Face parte din strategia terapeutică a Chinei şi Coreei de Sud, tari care au stăpânit cu succes pandemia. Deşi acest produs a fost vândut liber în farmacii dintotdeauna el a fost clasificat pe 13 ianuarie printre „substanţele otrăvitoare” – adică necesitând o reţetă medicală – printr-un decret al ministrului sanatatii de atunci, Agnès Buzin, si asta in timp ce epidemia se răspândea.

În acest caz, Kafka nu este departe.

Consiliul Concurenței a aprobat tranzacția: Altex a cumpărat Brico Depot

Marea Britanie publică naționalitățile infractorilor străini. Românii, în topul clasamentului

În realitate profesorul Raoult plateste acum pentru nonconformismul său, provincialismul său şi, fără îndoială, exista si multe reglari de conturi personale. Parisul îşi rezervă aceeaşi aroganţă ca şi pentru primele veste galbene care proveneau din Franţa uitată. Acestia erau văzuti ca nişte tarani inculti. Profesorul Raoult este considerat o glumă de către « establishmentul » medical. Fostul director al Inserm (Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetări Medicale) care se spune ca îl avea în vizor, era Yves Lévy, soţul lui Agnes Buzyn, ministrul sanatatii. De asemenea, Raoult este acuzat că s-a opus izolarii generalizate şi că a criticat supra-mediatizarea excesivă a virusului „cu motive non-ştiinţifice”. Îndoielile sale cu privire la încălzirea globală, exprimate în 2013, nu i-au îmbunătăţit imaginea in factorii de opinie. Le Monde descria recent ca fiind „fake news” parţial promovarea clorochininei ca un remediu eficient. Mass-media naţională îşi păstrează „distanţarea socială” în faţa acestui om de ştiinţă excentric, ca apariţia unui bard breton sau a unui profet. „Pentru că nu locuim dincolo de soseaua de centură din Paris nu inseamna ca nu facem ştiinţă”, a spus Raoult detractorilor săi in Le parisien. Pentru el, „această ţară a devenit Versailles în secolul al XVIII-lea”. Locuitorii Marsiliei, în orice caz, au votat deja pentru liderul puternic, susţinut de reţelele de socializare. Duminică, el şi echipa sa au decis să treaca peste preliminariile oficiale. Ei scriu: „Credem că nu este moral faptul că această asociere (hidroxicloroquina şi azitromicină) nu este inclusă (sic) sistematic în studiile terapeutice”. Pe scurt, Raoult a decis să facă cum crede fără sa astepte aprobarea statului. La război ca la război!

Sursă: Le Figaro