COMENTARIU Lelia Munteanu: Ce se dă? O lovitură de stat

Mă sună un prieten surescitat: „Ai publicat acum zece ani şi patruzeci de zile <Cum se dă o lovitură de stat. Manual pentru începători>. Am mare nevoie de el”. Iată-l:

Capitolul unu. Fără strigături! Nu uita: „ieşi afară” e o tautologie. Ca şi „coboară jos”. „Vrem salarii decente” e un oximoron.

O lovitură de stat – când se dă – se dă mai pe muteşte. Se vociferează numai atunci când se ia. N-o anunţa la televizor, n-o dezbate în talkshowuri. Rişti să se prindă până şi ministrul de Interne ce urmăreşti.

Limba mandarină va fi studiată de elevii de gimnaziu și liceu din Arabia Saudită

13:16

Grindeanu: În aprilie va fi dat în folosință sectorul Mizil – Pietroasele din Autostrada A7

13:10

Capitolul doi. Fără caschetă se cheamă lovitură de stat. Cu caschetă se cheamă puci. Nu e bine să-ţi arunci cascheta, fiindcă semeni confuzie.

Capitolul trei. Lasă la o parte timiditatea! Şi tu poţi da o lovitură de stat reuşită! Totul e să nimereşti ziua în care e cineva la Palatul Cotroceni, altfel n-o să afle nimeni niciodată.

Capitolul patru. Nu orice marş neautorizat se îndreaptă spre o lovitură de stat. Nu orice demnitar ştie încotro se îndreaptă, cu excepţia lui Cîţu care stă pe loc.

Capitolul cinci. Parcimonie! O lovitură de stat nu se dă toată ziua bună ziua. Altfel rişti ca Puterea să se obişnuiască şi să-i placă.

Capitolul şase. Dacă tot ai dat-o, nu te mai scuza.