Descoperire istorică a NASA pe Lună: Apa este prezentă pe suprafaţa luminată de soare a satelitului Pământului, nu doar la poli

SOFIA, observatorul stratosferic al NASA pentru astronomie în infraroşu, a confirmat pentru prima dată existenţa apei pe suprafaţa luminată de soare a Lunii. Această descoperire indică faptul că apa poate fi distribuită pe suprafaţa lunară şi nu se limitează la locuri reci şi umbrite, transmite NASA printr-un comunicat.

SOFIA a detectat molecule de apă (H2O) în craterul Clavius, unul dintre cele mai mari cratere vizibile de pe Pământ, situat în emisfera sudică a Lunii. Observaţiile anterioare ale suprafeţei Lunii au detectat o anumită formă de hidrogen, dar nu au reuşit să distingă între apă şi ruda chimică apropiată, hidroxil (OH). Datele din această locaţie dezvăluie apă în concentraţii de 100 până la 412 părţi pe milion. Rezultatele sunt publicate în cel mai recent număr al Nature Astronomy.

"Aveam indicii că H2O - apa familiară pe care o cunoaştem - ar putea fi prezentă pe partea luminată de soare a Lunii", a spus Paul Hertz, directorul Diviziei de Astrofizică din cadrul Direcţiei Misiunii Ştiinţifice de la sediul NASA din Washington. „Acum ştim că este acolo. Această descoperire ne face să înţelegem suprafaţa lunară şi ridică întrebări interesante despre resursele relevante pentru explorarea spaţiului cosmic ”

Ca o comparaţie, deşertul Sahara are de 100 de ori cantitatea de apă decât ceea ce SOFIA a detectat în solul lunar. În ciuda cantităţilor mici, descoperirea ridică noi întrebări cu privire la modul în care apa este creată şi modul în care persistă pe suprafaţa lunară aspră, fără aer.

Apa este o resursă preţioasă în spaţiul cosmic şi un ingredient cheie al vieţii aşa cum o cunoaştem. Rămâne de stabilit dacă apa găsită de SOFIA este uşor accesibilă pentru utilizare ca resursă. În cadrul programului Artemis al NASA, agenţia doreşte să înveţe tot ce poate despre prezenţa apei pe Lună înainte de a trimite prima femeie şi următorul bărbat pe suprafaţa lunară în 2024 şi de a stabili o prezenţă umană durabilă acolo până la sfârşitul deceniului.

Rezultatele SOFIA se bazează pe ani de cercetări anterioare care examinează prezenţa apei pe Lună. Când astronauţii Apollo s-au întors din prima misiune pe Lună, în 1969, s-a crezut că este complet uscată.

Misiunile orbitale şi de impact din ultimii 20 de ani, cum ar fi Lunar Crater Observation şi Sensing Satellite, au confirmat gheaţa în craterele umbrite permanent din jurul polilor Lunii.