COMENTARIU Luiza Popescu, proprietar de restaurant: Terasele sunt locurile unde oamenii îşi spun poveşti. Nicio normă nu poate schimba asta

Să spunem că ne-am revenit, am modificat, am renovat, am ignifugat, am refăcut toate autorizaţiile şi multe altele pe care nu mi le mai amintesc acum.

 

Revenind, a venit pandemia. Din luna ianuarie am presimţit ce va urma, am început dezinfectarea spaţiilor cu substanţe specifice. Cu toate acestea, clienţii au început să vină din ce în ce mai rar până când am închis. Noi am plătit salariile pe luna martie, după care angajaţii au intrat în şomaj tehnic, am plătit impozite şi taxe cât am putut, chiar şi pe perioada închisă.

 

A fost greu, orice spaţiu închis trebuie controlat. Nu poţi abandona restaurantul. Am venit, am făcut curat, am dezinfectat grădina, am udat florile, toate acestea au implicat cheltuieli. Cincisprezece zile am deschis pentru Takeaway, dar a mers prost, lumea este încă speriată.

 

Mă rog, se deschid terasele pe 1 iunie, vine tăvălugul: NORMELE. Normele legate de igienă în marea lor parte erau şi înainte. Orice restaurant care se respectă face curat, dezinfectează, controlează marfa, are grijă de instrumente, le curăţă şi le sterilizează. În rest, mai bine nu deschidem. „Nu mai bine staţi voi acasă?” Cu măsuri de tipul 4 persoane la masă din aceeaşi familie, trebuie să îţi dai datele din buletin şi să ai o distanţă de 1,5 m de ceilalţi, intri cu mască, ieşi cu mască, personalul cu sute de perechi de mănuşi, măşti, gel dezinfectant costurile unui restaurant sunt imense, mai ales că numărul clienţilor e la jumătate.

 

Terasele sau chiar restaurantele datează de sute poate mii de ani, ele fac parte din patrimoniul universal. Toţi artiştii au creat şi au fost influenţaţi în creaţia lor de aceste minunate terase şi spaţii unde oamenii comunică şi spun poveşti. Nu cred că aceste locuri au cum să dispară. Mâncarea este ea însăşi o poveste şi o artă.

 

Luiza Popescu este proprietarul restaurantului Unico Vero din Bucureşti.