Efectul Trump în Qatar. Cum se topeşte o alianţă strategică

Vă mai amintiţi programul artistic organizat de Arabia Saudită în cinstea vizitei preşedintelui Trump? Fotografia cu şefii de stat din Golf şi alţii şefi de stat datori saudiţilor? Ei bine, tocmai a dispărut Qatarul din fotografie.

Lucrurile nu s-au petrecut chiar peste noapte, scandalul durează cam de după plecarea Musafirului. Urmărindu-l în toate aceste zile, înclin să cred varianta furnizată de Doha: totul e minciună şi înscenare. Cuvintele atribuite Şeicului Tamim bin Hamad Al Thani,  care i-au supărat pe saudiţi şi Emiratele n-au fost niciodată rostite. Ce ar fi declarat Şeicul  propriei agenţii de presă, care - zic oficialii qatarezi – a fost victima unui cyber-atac, care a postat-o între ştiri: că e nemulţumit de atitudinea ostilă a vecinelor din Golf şi a Statelor Unite faţă de Iran,  “stat important care contribuie la securitatea regional”, şi că Hamas, (“singurul reprezentant legitim al palestinienilor”), Hizballah şi Fraţii Musulmani nu sunt organizaţii teroriste, ci mişcări de rezistenţă. Imediat, Şeicul a negat că ar fi rostit astfel de vorbe. (Între noi fie vorba şi luând în considerare “cazierul” micuţei dar nervoasei monarhii absolute, se prea poate să le fi rostit, dar, fireşte, niciodată public). Mai mult, regimul de la Doha a acuzat de malversaţiuni ambasadorul Emiratelor în Statele Unite, nişte foşti oficiali de la Washington şi o agenţie americană de lobby, sponsorizată de prietenul apropiat al premierului Netanyahu, bătrânul îmbârligător şi susţinător al lui Trump în campanie, Sheldon Adelson.

E plauzibil zic şi înseamnă că israelienii şi americanii se grăbesc să izoleze Qatarul, la fel de sponsor al terorismului şiit (dar nu numai), cum e Arabia Saudită sponsor al terorismului sunnit. Asta îi vine-mănuşă şi preşedintelui Egiptului, duşmanul personal al Fraţilor Musulmani, care rupând şi el relaţiile cu Doha are ocazia să-şi arate recunoştinţa  faţă de Riyadh, care îi propteşte economia să nu se prăbuşească.

Nu doar că s-au rupt relaţiile diplomatice – se pot reînnoda, în regiune prietenii devin repede duşmani şi viceversa – şi s-au închis graniţele (singura pe uscat e cu Arabia Saudită), dar qatarezii au fost scoşi din Coaliţia condusă de prinţul Muhammad bin Salman împotriva Yemenului.

Important e ce vor face în zilele următoare Statele Unite, mai precis preşedintele Trump, care – repet – nu-mi pare deloc străin de tărăşenie. Qatar şi America au un parteneriat strategic, reconsolidat de însuşi şeful Pentagonului, James Mattis, pe 22 aprilie, în Palatul Mării, reşedinţa din Doha a Şeicului.

... Doar două întrebări la cald, pentru că povestea trebuie spusă pe îndelete. Prima întrebare: îşi vor muta americanii în Emirate baza militară din Qatar (de la al-Udeid), cea mai mare din Orientul Mijlociu? A doua întrebare: au reuşit cele 89,6 grade Fahrenheit de astăzi să topească parteneriatul strategic al Statelor Unite cu Qatarul? Acelaşi stat căruia i se mulţumea direct, în urmă cu nici două luni, pentru contribuţia la coaliţia împotriva terorismului şi la stabilitate în zonă. Declaraţia evazivă de astăzi a Secretarului de Stat Tillerson confirmă că, în Epoca Trump, nici un parteneriat strategic nu e bătut în cuie.