O carte pe zi: „Recunoştinţă” de Delphine de Vigan

„La un an după ce a consacrat un roman primului concept, Delphine de Vigan, care pare hotărâtă să dedice un ciclu de texte scurte legăturilor ce unesc oamenii, trece la al doilea, scoţând la iveală o carte foarte diferită.” (Le Monde)

Delphine de Vigan s-a născut în 1966, este romancieră şi scenaristă franceză. A publicat mai multe romane, multe premiate, inclusiv cu Premiul Renaudot.

Scriu editorii: „Să spui mulţumesc. Să primeşti recunoştinţa celuilalt. Pare foarte simplu. <<Însă, uneori, este foarte complicat>>, ne asigură scriitoarea Delphine de Vigan, ea însăşi protagonista unei drame asemănătoare celei din roman, mama ei fiind internată într-o instituţie de boli mintale. Recunoştinţă urmăreşte destinele a trei personaje: Michka, o bătrână doamnă odinioară sclipitoare, reporter şi corector la reviste de prestigiu, căreia bătrâneţea îi răpeşte încet-încet independenţa şi limbajul, silind-o să se interneze într-un cămin de bătrâni; Marie, tânăra care a fost crescută de Michka, pentru că mama ei a eşuat lamentabil, şi care, dintr-odată, vede că nu mai are timp să-şi exprime recunoştinţa; şi Jérôme, tânărul ortofonist de la căminul de bătrâni, care-şi face meseria cu dăruire şi compasiune, fiind absorbit în valsul acesta al recunoştinţelor. Ceea ce-i leagă sunt amintirile din copilărie şi acel <> pe care n-au mai apucat să-l spună, trecutul care se întoarce şi le determină viaţa de mai târziu. Îi urmărim rând pe rând, descoperindu-le secretele şi rănile vii, necicatrizate. Pe fundalul dramatic al pierderii implacabile, autoarea proiectează un fascinant joc al cuvintelor: Michka, afazică, îşi pierde cuvintele şi inventează altele noi, răvăşind şi orientând vorbirea în direcţii neaşteptate, adesea amuzante, dar mai cu seamă înduioşătoare.”

Ilie Bolojan: Jandarmeria este o instituție pe care te poți baza în situații dificile

Cea mai mare captură de droguri din istoria Coreei de Sud: o tonă de cocaină găsită într-un port

„Delphine de Vigan îi priveşte cu o imensă empatie pe cei foarte în vârstă, atunci când viaţa devine o flacără firavă, care se poate stinge în orice clipă. (…) Locuit de tăceri copleşitoare, acest roman luminos, scris într-un stil simplu şi tandru la fel ca personajele sale, ne aminteşte că există atît de multă recunoştinţă, încât avem nevoie de ani buni înainte s-o putem exprima.” (La Croix)

„Într-o lume în care discursul urii se dezlănţuie pe ecranele noastre, romanul lui Delphine de Vigan pare să aibă asupra Franţei efectul unui balsam.” (Le Devoir)

Delphine de Vigan – Recunoştinţă. Traducere din limba franceză de Cristina Jinga. Editura Polirom. Seria Actual. 196 pag.