COMENTARIU Lelia Munteanu: Aceleaşi fantoşe, aceleaşi minciuni

Găsesc ce caut (o notă din august 1937): „Ori de câte ori aud un discurs politic sau îi citesc pe cei care ne conduc mă cutremur la gândul că de ani de zile nu aud nimic în care să vibreze un sunet omenesc. Veşnic aceleaşi cuvinte spunând aceleaşi minciuni. Şi faptul că oamenii le acceptă, că mânia poporului n-a sfărâmat încă fantoşele, îmi dovedeşte că oamenii nu acordă nici o importanţă conducerii lor şi că se joacă, da, se joacă într-adevăr cu o întreagă parte din viaţa lor şi din interesele lor aşa-zis vitale”.

Şi, în acelaşi 1937, la începutul lui septembrie: „Dacă ar fi să scriu o carte de morală, ar avea o sută de pagini, iar 99 ar fi albe”.

Mai târziu, în decembrie: „Politica şi soarta omenirii sunt hotărâte de nişte oameni lipsiţi de ideal şi de nobleţe. Oamenii cu adevărat nobili nu fac politică”.