Sunt câteva cărţi pe care le răsfoiesc uneori în minte. Între ele, memoriile lui Elie Wiesel din Sighetu Marmaţiei.
Închid ochii şi în bezna minţii mele se aprinde câte o pagină.
„Toate fluviile curg în mare” (vol.I), „… şi marea nu se umple” (vol. II). Amândouă titlurile întregesc un verset din Eclesiast..
„Se spune că, în India, Buddha le-a promis maimuţelor că, dacă se poartă frumos, vor deveni oameni. De aceea, în fiecare seară speră şi în fiecare dimineaţă plâng. Legenda nu spune mai mult, dar poate că noi o putem prelungi: maimuţele se poartă frumos şi se trezesc oameni. Iar de acum înainte plâng mereu şi stârnesc plânsul, singura lor speranţă fiind violenţa.
Războiul face parte din moştenirea „culturală” a oamenilor. Constatare jalnică, dar nimeni nu a găsit încă mijlocul de a-l elimina. Orice război începe nu pe câmpul de bătălie, ci în inima şi în spiritul oamenilor. O spune Talmudul: din inima pădurii iese securea…”.