Fuziunea nucleară mai întârzie încă zece ani. „2025 nu era un termen realist”, crede şeful ITER

Un proiect internaţional de fuziune nucleară s-ar putea confrunta cu întârzieri de ani de zile, a declarat şeful proiectului chiar la câteva săptămâni după ce oamenii de ştiinţă din Statele Unite au anunţat marea descoperire. 

Proiectul International Thermonuclear Experimental Reactor (ITER)  urmăreşte să demonstreze fezabilitatea fuziunii ca sursă de energie la scară largă, fără emisii de carbon.

Instalată într-un sit din sudul Franţei, iniţiativa care durează de zeci de ani are un lung istoric de provocări tehnice şi depăşiri de costuri.

Fuziunea presupune forţarea nucleelor de elemente atomice uşoare într-o plasmă supraîncălzită, menţinută de forţe magnetice puternice într-o cameră în formă de gogoaşă numită tokamak.

Ideea este că fuzionarea particulelor din izotopi de hidrogen, care pot fi extrase din apa de mare, va crea o formă de energie mai sigură şi aproape inepuizabilă în comparaţie cu scindarea atomilor din uraniu sau plutoniu. Şi mai ales, va fi nepoluantă în comparaţie cu oricare combustibil fosil. 

Obiectivul declarat anterior de ITER a fost acela de a crea plasma până în 2025.

Însă acest termen va trebui să fie amânat, a declarat Pietro Barabaschi, care în septembrie a devenit directorul general al proiectului. 

Termenul limită impus în 2025 „nu era realist de la bun început”, chiar înainte de apariţia a două probleme majore, a spus Barabaschi.

Una dintre probleme, a spus el, a fost dimensiunea greşită a îmbinărilor blocurilor care trebuie sudate pentru camera de 19 metri pe 11 metri  a instalaţiei.

A doua a fost reprezentată de urme de coroziune în scutul termic conceput pentru a proteja lumea exterioară de căldura enormă creată în timpul fuziunii nucleare.

Rezolvarea problemelor „nu este o chestiune de săptămâni, ci de luni, chiar ani”, a declarat Barabaschi.

Acesta a precizat că până la sfârşitul acestui an va fi elaborat un nou calendar, care va include unele modificări pentru a limita depăşirea preconizată a costurilor şi pentru a îndeplini cerinţele de securitate ale agenţiei franceze de securitate nucleară.

Barabaschi a declarat că speră ca ITER să poată recupera întârzierile pe măsură ce se pregăteşte să intre în faza completă, programată pentru 2035.

La 13 decembrie, cercetătorii americani care lucrează separat de ITER au anunţat o descoperire tehnică importantă.

Oamenii de ştiinţă de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore din California au declarat că au folosit cel mai mare laser din lume pentru a crea, pentru prima dată, o reacţie de fuziune care să genereze mai multă energie decât a fost nevoie pentru a o produce.

„O oarecare concurenţă este sănătoasă în orice mediu”, a declarat Barabaschi despre acest succes.

„Dacă mâine cineva ar găsi o altă descoperire care ar face munca mea redundantă, aş fi foarte fericit”, a adăugat el.

ITER a fost pus în mişcare după un summit din 1985 între preşedintele american de atunci, Ronald Reagan, şi liderul sovietic de la acea vreme, Mihail Gorbaciov.

Cei şapte parteneri oficiali ai săi sunt China, Uniunea Europeană, India, Japonia, Coreea de Sud, Rusia şi SUA. Chiar şi Rusia participă la acest proiect în ciuda războiului din Ucraina, contribuind cu unul din cei şase magneţi giganţi necesari pentru proiect, transmite The Guardian.