COMENTARIU Lelia Munteanu: Clăbuci

Eu când mă spăl pe mâini fluier Imnul Naţional. Rareori Imnul Ungariei, pentru că, atunci când ajung la versurile „Őseinket felhozád/ Kárpát szent bércére” (Pe strămoşii noştri i-ai adus/ În culmea sfântă a Carpaţilor), îmi vine să mi le murdăresc la loc.

 

L-am aşteptat cu speranţă pe Klaus Magnus (n-a mai ieşit din 14 mai). E maestrul necontestat al spălatului pe mâini. Pontius Pilatus a fost mic copil (unii l-au dispreţuit ca pe un ticălos, alţii l-au venerat ca pe un sfânt). Mâinile aceluia miroseau a grăsime de capră şi cenuşă de lemn (săpunul vremii). A trebuit să treacă apă multă prin jegheabul istoriei, până grăsimea de capră şi cenuşa de lemn să fie amestecate cu ambră şi mosc.

 

Îl ascult cu mare interes pe preşedintele României. Ar fi fost un strălucit, un stăruitor comis-voiajor de săpunuri.